Pinned Tweet
9⃣ Mărfurile (Commodities): poți anticipa corect prețul și totuși să pierzi bani
Mărfurile par, la prima vedere, ușor de înțeles. Dacă petrolul, aurul sau cuprul se scumpesc, produsul financiar cumpărat ar trebui să crească aproximativ la fel.
În practică, lucrurile sunt mai complicate. Investitorul poate anticipa corect direcția prețului spot și totuși să piardă bani din cauza contractelor futures, a contango-ului, a costurilor de rulare (rollover), a cursului valutar sau a structurii juridice a produsului.
Mărfurile sunt active reale utilizate în economie. Energia alimentează transportul și industria, metalele intră în infrastructură și producție, iar produsele agricole susțin consumul. Spre deosebire de acțiuni și obligațiuni, cele mai multe mărfuri nu produc profit, dividende sau cupoane.
Randamentul investitorului provine din schimbarea prețului, dar, în cazul expunerii prin futures, și din forma curbei, rularea contractelor, randamentul colateralului și costurile produsului.
A cumpăra petrol poate însemna să deții fizic petrol, să cumperi un contract futures, un ETC, un ETN, un swap sau acțiunile unei companii petroliere. Aceste instrumente pot reacționa la același activ economic, dar rezultatele lor nu sunt identice.
Prima distincție importantă este cea dintre spot și futures.
Prețul spot este prețul pentru livrarea imediată sau apropiată a mărfii. Prețul futures este stabilit astăzi pentru o tranzacție care va fi decontată sau livrată la o dată viitoare.
Dacă petrolul spot este 80 USD pe baril, contractul futures cu scadența peste trei luni poate fi cotat la 82 USD. Această diferență nu înseamnă neapărat că piața prezice un preț de 82 USD peste trei luni.
Prețul futures încorporează costul finanțării, depozitarea, asigurarea și avantajul economic al deținerii fizice a mărfii:
Futures = Spot × e^[(Finanțare + Depozitare − Convenience yield) × Timp]
Convenience yield reprezintă beneficiul implicit al posesiei fizice. O rafinărie care are petrol în depozit poate continua producția în timpul unei întreruperi a aprovizionării. Un producător care are suficient cupru își poate onora contractele fără să aștepte livrări viitoare.
Acest beneficiu nu este plătit ca un dividend, dar are valoare economică. Atunci când stocurile sunt abundente, convenience yield tinde să fie redus. Când stocurile sunt foarte mici, accesul imediat la marfă devine mai valoros.
Curba futures poate fi în contango sau backwardation.
Contango apare când contractele mai îndepărtate sunt mai scumpe decât cele apropiate. De exemplu, contractul curent poate fi cotat la 82 USD, cel pentru luna următoare la 84 USD, iar următorul la 86 USD.
O asemenea structură poate reflecta costurile de finanțare și depozitare, stocuri abundente sau o cerere imediată redusă.
Backwardation reprezintă situația inversă. Contractul apropiat poate costa 82 USD, cel pentru luna următoare 80 USD, iar următorul 78 USD. Curba descendentă poate semnala stocuri reduse, cerere imediată puternică, probleme de aprovizionare sau un convenience yield ridicat.
Aceste structuri contează deoarece contractele futures expiră. Un fond care dorește să mențină expunerea trebuie să vândă periodic contractul apropiat și să cumpere unul cu scadență mai îndepărtată. Procesul se numește roll.
O aproximație simplă este:
Roll yield ≈ (Prețul contractului vândut − Prețul contractului cumpărat) / Prețul contractului cumpărat
În contango, fondul poate vinde contractul apropiat la 82 USD și îl poate cumpăra pe următorul la 84 USD:
Roll yield ≈ (82 − 84) / 84 = −2,38%
Fondul vinde mai ieftin și cumpără mai scump. Dacă structura se menține, rularea erodează randamentul.
În backwardation, fondul poate vinde la 82 USD și cumpăra noul contract la 80 USD:
Roll yield ≈ (82 − 80) / 80 = +2,50%
În această situație, rularea poate contribui pozitiv la randament.
Calculul este orientativ. Rezultatul real depinde de momentul rulării, de scadențele selectate, de mișcarea întregii curbe și de metodologia produsului.
Pe măsură ce se apropie scadența, prețul futures tinde să converge către spot. Dacă spotul rămâne la 80 USD, iar un contract cumpărat la 84 USD converge spre 80 USD, investitorul long pierde 4 USD, deși prețul spot nu s-a modificat.
De aceea, performanța unui produs bazat pe futures poate fi foarte diferită de graficul spot afișat în presă.
Randamentul unui produs pe commodity futures poate fi descompus astfel:
Randament total ≈ Randament spot + Roll yield + Randament colateral − Costuri
Randamentul spot reflectă modificarea mărfii. Roll yield provine din trecerea între contracte. Randamentul colateralului este câștigul produs de numerarul sau titlurile sigure depuse drept garanție.
Să presupunem că prețul spot al petrolului crește cu 12% într-un an. Rulările repetate într-o curbă aflată în contango produc un roll yield de −15%. Colateralul generează 3%, iar produsul are costuri de 0,60%.
Randament total ≈ 12% − 15% + 3% − 0,60% = −0,60%
Petrolul s-a apreciat cu 12%, dar investitorul a pierdut aproximativ 0,60%.
Nu există nicio contradicție. Investitorul nu a cumpărat barili de petrol pe care să-i păstreze un an. A deținut succesiv contracte futures cumpărate, vândute și înlocuite la prețuri diferite.
Curba futures este dinamică. Contango-ul se poate accentua sau reduce, iar piața poate trece în backwardation. Uneori numai segmentul apropiat este inversat, în timp ce maturitățile îndepărtate păstrează altă formă.
La gaze naturale și produse agricole, sezonalitatea poate avea o influență majoră. Un contract pentru livrare iarna nu este economic identic cu unul pentru vară. Un contract pe grâu înaintea recoltei reflectă alte riscuri decât unul de după recoltă.
Graficele continue, construite prin lipirea contractelor succesive, pot ascunde diferențele dintre scadențe. O analiză serioasă urmărește contractele individuale și întreaga curbă, nu doar o singură linie continuă.
Aurul funcționează diferit de petrol sau grâu. Poate fi depozitat pe termen lung fără degradare, iar stocul existent este foarte mare în raport cu producția anuală. Din acest motiv, dinamica lui este influențată mai mult de dobânzile reale, USD, cererea investițională, costul de oportunitate și percepția riscului monetar.
Aurul nu generează cash-flow. Investitorul câștigă dacă prețul de vânzare, după costuri și efectul valutar, este mai mare decât prețul de cumpărare.
Pentru un investitor european, randamentul trebuie măsurat în euro. Dacă aurul crește cu 8% în USD, iar dolarul se depreciază cu 6% față de euro:
Randament în EUR = (1 + 8%) × (1 − 6%) − 1
Randament în EUR = 1,08 × 0,94 − 1 = 1,52%
Aurul a crescut cu 8% în dolari, dar investitorul în euro a obținut aproximativ 1,52%, înainte de costuri.
Dacă dolarul s-ar fi apreciat cu 6%:
Randament în EUR = 1,08 × 1,06 − 1 = 14,48%
Expunerea valutară poate absorbi, amplifica sau chiar inversa o parte din mișcarea mărfii.
În cazul aurului, investitorul poate alege între deținerea fizică și instrumentele financiare. Metalul fizic nu generează roll yield, dar implică spreaduri, depozitare, asigurare, verificarea autenticității și risc de custodie.
Futures oferă lichiditate și eficiență a capitalului, dar adaugă levier, cerințe de marjă, scadență, basis risk și costuri de rulare.
O acțiune minieră sau petrolieră este un alt tip de expunere. Investitorul nu cumpără marfa, ci o afacere care o produce.
Profitul poate fi aproximat astfel:
Profit ≈ (Prețul mărfii − Costul unitar) × Volum − Costuri fixe − Dobânzi − Taxe
Presupunem un producător care vinde un milion de unități la 100 €, are un cost variabil de 70 € și costuri fixe de 20 milioane €.
Profitul operațional este:
(100 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = 10 milioane €
Dacă prețul mărfii crește cu 20%, la 120 €, iar costurile rămân neschimbate:
(120 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = 30 milioane €
Prețul mărfii a crescut cu 20%, dar profitul operațional s-a triplat.
Acesta este levierul operațional. Funcționează însă în ambele direcții. Dacă prețul scade la 85 €:
(85 − 70) × 1.000.000 − 20.000.000 = −5 milioane €
Marfa a scăzut cu 15%, iar compania a trecut de la profit la pierdere.
Acțiunile producătorilor pot amplifica mișcarea mărfii, dar adaugă riscul datoriei, al managementului, al accidentelor, al rezervelor, al reglementării și al alocării capitalului. O companie minieră nu este aur cu levier; este o afacere ciclică expusă aurului.
Mărfurile pot avea un rol de diversificare într-un portofoliu, mai ales în anumite șocuri inflaționiste.
Presupunem un portofoliu cu 50.000 € în obligațiuni având durata modificată 7 și 10.000 € într-un indice de mărfuri.
Dacă randamentele obligațiunilor cresc cu 1,5 puncte procentuale:
Variația obligațiunilor ≈ −7 × 1,5% = −10,5%
Pierderea estimată este de 5.250 €.
Dacă, în același scenariu, indicele de mărfuri crește cu 20%, câștigul este de 2.000 €. Expunerea la mărfuri compensează o parte din pierderea obligațiunilor, fără să o elimine.
Aceasta nu înseamnă că mărfurile cresc întotdeauna când obligațiunile scad. Dacă inflația este urmată de recesiune, cererea pentru energie și metale industriale se poate contracta. Corelația depinde de cauza șocului și de regimul economic.
Mărfurile pot proteja împotriva unor forme de inflație, în special cele generate de energie, alimente sau constrângeri de ofertă. Nu sunt însă o poliță universală. Inflația determinată de salarii, chirii și servicii poate avea o relație mai slabă cu un indice dominat de petrol și gaze.
Structura juridică a produsului este la fel de importantă ca activul urmărit. În Europa, multe produse descrise informal drept „ETF pe aur” sau „ETF pe petrol” sunt ETC-uri ori ETN-uri.
Un produs poate deține marfa fizică, futures, swapuri sau colateral. Un ETN este o obligație a emitentului și adaugă riscul său de credit. Un ETC garantat poate reduce acest risc, dar investitorul trebuie să verifice natura și accesibilitatea garanției.
Înainte de cumpărare trebuie înțeles dacă produsul deține marfa, contracte futures, colateral sau doar o promisiune contractuală a emitentului.
Nici indicii de mărfuri nu sunt identici. Ei pot avea ponderi diferite pentru energie, agricultură și metale, pot rula contractele în luni diferite și pot utiliza metodologii distincte.
Un indice broad commodities dominat de energie se poate comporta aproape ca un pariu pe petrol și gaze, chiar dacă poartă eticheta „diversificat”. Numărul mărfurilor incluse spune mai puțin decât contribuția fiecărui sector la riscul total.
Produsele cu roll optimizat încearcă să evite contractele cu cel mai costisitor contango sau să selecteze segmente mai favorabile ale curbei. Strategia poate îmbunătăți rezultatul, dar introduce risc metodologic. Produsul poate ajunge să urmărească o maturitate diferită de cea la care se referă prețul spot din presă.
Cel mai util studiu de caz rămâne investitorul care anticipează corect creșterea petrolului, dar alege instrumentul greșit. Teza sa direcțională este corectă: petrolul spot crește cu 12%. Totuși, produsul cumpărat rulează lunar contractele apropiate într-o piață aflată în contango. Roll yield ajunge la −15%, colateralul produce 3%, iar costurile sunt de 0,60%.
Rezultatul este o pierdere de aproximativ 0,60%.
Investitorul a confundat prețul spot observat în presă cu randamentul contractelor futures și cu randamentul final al produsului.
A avea dreptate asupra direcției activului nu este suficient. Trebuie să ai dreptate și asupra instrumentului prin care exprimi acea opinie.
Înainte de a cumpăra o expunere la mărfuri, trebuie stabilit dacă produsul deține fizic activul, utilizează futures, primește randamentul printr-un swap sau reprezintă o obligație a emitentului. Apoi trebuie analizate curba, metodologia de roll, colateralul, valuta, levierul și costurile.
Întrebarea esențială nu este doar „va crește marfa?”, ci: „Dețin marfa, un contract asupra mărfii, o creanță asupra emitentului sau o companie care produce marfa?”
Despre Expectancy (valoarea așteptată pe trade) am mai scris în trecut. Mulți traderi se uită la win rate și se opresc acolo. "Am 65% win rate, deci sistemul e bun". Sau "am pierdut 4 trade-uri la rând, ceva nu e în regulă".
Matematica spune altceva. Win rate-ul singur nu îți spune dacă faci bani. Singurul număr care contează pe termen lung este expectancy.
Formula e simplă:
E = Pcâștig×Câștig_mediu − Ppierdere×Pierdere_medie
unde:
▪️Pcâștig: probabilitatea de câștig
▪️Ppierdere: probabilitatea de pierdere
Dacă E>0, sistemul are edge. Dacă E<0, pierzi bani pe termen lung, indiferent cât de des "ai dreptate".
Exemplu 1: Win rate mare, expectancy negativă
Trader A: win rate 70%, câștig mediu 80$, pierdere medie 250$
E = 0,70×80 − 0,30×250 = 56−75 = −19
Pe fiecare trade, în medie, pierde 19$. După 100 de trade-uri, pierderea așteptată e ~1.900$. Win rate-ul arată excelent pe screenshot. Contul scade.
Exemplu 2: Win rate mic, expectancy pozitivă
Trader B: win rate 38%, câștig mediu 420$, pierdere medie 140$
E = 0,38×420 − 0,62×140 = 159,6−86,8 = +72,8
Câștigă în medie ~73$ pe trade. După 100 de trade-uri, așteptarea e ~7.280$ profit. Pare "slab" pentru că greșește des, dar matematica e de partea lui.
Exemplu 3: Același win rate, rezultate complet diferite
Doi traderi cu 55% win rate
Trader C: câștig mediu 150$, pierdere medie 180$
E = 0,55×150 − 0,45×180 = 82,5−81 = +1,5
Abia pozitiv. Edge foarte mic, sensibil la comisioane și slippage.
Trader D: câștig mediu 280$, pierdere medie 160$
E = 0,55×280 − 0,45×160 = 154−72 = +82
Edge solid.
Același win rate. Diferență enormă.
De ce se întâmplă asta în practică?
▪️Oamenii marchează câștigurile repede ("iau profit") și lasă pierderile să curgă ("o să revină"). Asta umflă win rate-ul și distruge expectancy-ul.
▪️La opțiuni, un short premium poate avea win rate 70-80% (theta lucrează pentru tine), dar o singură mișcare mare poate șterge multe câștiguri mici. Fără să calculezi raportul mediu win/loss, nu știi dacă merită.
▪️Screenshot-urile arată doar trade-urile câștigătoare sau win rate-ul. Aproape nimeni nu postează expectancy-ul real pe ultimele 50-100 de trade-uri.
Cum se calculează
La ultimele 30-50 de trade-uri închise (nu doar cele care arată bine). Notează pentru fiecare:
▪️A fost câștig sau pierdere?
▪️Cât ai făcut/pierdut net (după comisioane)?
Apoi:
1⃣Calculează win rate-ul
2⃣Media câștigurilor
3⃣Media pierderilor
4⃣Bagă în formulă
Dacă numărul iese negativ sau foarte aproape de zero, sistemul nu are edge real, indiferent cât de convingător pare pe grafic sau cât de des "ai avut dreptate".
Win rate-ul e vanity metric. Expectancy-ul e cel care îți spune dacă vei fi aici peste 200 de trade-uri sau nu.
Calculează-l. Rezultatul e de obicei mai puțin flatant decât win rate-ul. Dar e mult mai util.
1
10
593
A înnebunit lumea cu GTA6. Deja sunt inundate știrile și se avertizează că va crește traficul pe net 😁
6
255
Steve Vai - "For The Love Of God" youtu.be/9IrWyZ0KZuk?si=0LxE… via @YouTube
5
98
Am postat des despre derivate cu focusul pe opțiuni. Asta nu e o întâmplare. Opțiunile sunt instrumente superioare în multe contexte, dar rămân aproape invizibile în comunitatea românească de trading. Nu pentru că ar fi "prea complicate", ci pentru că cer un tip de gândire pe care majoritatea o evită: gândire non-direcțională, înțelegerea timpului ca resursă și acceptarea că direcția prețului e doar una dintre variabile.
🔷 Ce face opțiunile superioare?
O acțiune sau un futures îți dă o singură dimensiune: long sau short. Dacă ai dreptate despre direcție, câștigi. Dacă greșești, pierzi. Dacă piața stă lateral, pierzi timp și, în cazul futures, plătești roll sau funding.
Opțiunile adaugă cel puțin trei dimensiuni în plus:
▪️Direcție (delta): poți fi long, short sau neutru.
▪️Timp (theta): poți vinde timp sau cumpăra timp.
▪️Volatilitate (vega): poți paria că volatilitatea va crește sau va scădea, independent de direcție.
▪️Levier asimetric: riscul maxim e definit din start (premium-ul plătit), în timp ce profitul poate fi nelimitat pe call-uri.
Un exemplu simplu: BTC se mișcă lateral de luni de zile într-un range larg. O poziție long sau short pe spot/futures te expune la funding, la emoții și la posibilitatea de a fi lichidat. O strategie de tip short straddle sau iron condor (vânzare de volatilitate) poate genera profit din theta decay (scurgerea timpului) exact în acel range, atâta timp cât IV nu explodează. Nu trebuie să ghicești direcția. Trebuie doar să ai dreptate despre faptul că piața nu va face o mișcare extremă.
Asta e superioritatea reală: poți exprima vederi pe care instrumentele simple nu le permit. Poți hedged o poziție spot fără să o închizi. Poți cumpăra protecție ieftină când IV Rank e mic. Poți vinde premium când IV Rank e ridicat. Poți construi poziții care profită din stagnare.
🔷 De ce aproape nimeni nu le folosește?
Cauzele sunt clare dacă te uiți la cum se discută tradingul în România:
▪️Gândire exclusiv direcțională. Majoritatea contentului e "BTC urcă / scade", "acest nivel e suport". Opțiunile forțează o schimbare de paradigmă: "ce se întâmplă cu prețul, cu timpul și cu volatilitatea simultan". E inconfortabil.
▪️Frica de "complexitate". Greeks (delta, gamma, theta, vega) par intimidanți. În realitate, nu trebuie să fii matematician. Trebuie să înțelegi relațiile de bază: theta te mănâncă dacă ești long options, vega te ajută sau te lovește în funcție de IV, gamma amplifică delta când te apropii de strike. Restul e practică.
▪️Confuzia cu gambling-ul. Mulți asociază opțiunile cu "all-in pe 0DTE" sau cu cumpărarea de call-uri OTM care expiră worthless. Asta e abuzul instrumentului, nu instrumentul în sine. Același lucru se întâmplă cu futures (leverage 50x) sau cu acțiunile (buying high).
▪️Lipsa de conținut local. Nu există aproape nicio discuție serioasă în română despre IV Rank vs IV Percentile, despre cum se schimbă GEX și ce înseamnă asta pentru hedging-ul dealerilor (market makers), sau despre diferența dintre a cumpăra un call și a vinde un put pentru a exprima o vedere bullish.
Când nu vezi exemple, instrumentul rămâne abstract.
Algoritmul și engagement-ul. Postările despre "delta și theta" nu prind. Postările despre "e bula" sau "acest pattern" prind. Așa că majoritatea creează ce se consumă.
🔷 Ce pierzi dacă le ignori
Nu e vorba că "trebuie să tranzacționezi opțiuni". E vorba că, dacă nu le înțelegi, îți lipsește o unealtă puternică.
Nu poți hedged eficient o poziție mare pe spot fără să o închizi.
Nu poți monetiza o piață laterală altfel decât prin "no trade" (care, de multe ori, e doar lene).
Nu poți exprima o vedere de tip "cred că nu se mișcă mult" sau "cred că volatilitatea e scumpă".
Rămâi expus doar la direcție, în timp ce alții pot juca și celelalte dimensiuni.
Opțiunile nu sunt magie. Sunt instrumente. Ca orice instrument, pot fi folosite prost sau bine (definirea riscului, exprimarea de vederi precise, generarea de venit din timp). Diferența e că, spre deosebire de spot sau futures simple, îți dau control mai mare asupra profilului de risk-reward.
În România, discuția despre ele e aproape inexistentă. Nu pentru că nu ar fi utile, ci pentru că cer exact lucrul pe care mulți îl evită: să gândești dincolo de "urcă sau scade".
Dacă vrei să le înțelegi, începe cu trei lucruri: ce face theta, ce înseamnă IV Rank/Percentile și de ce un short put nu e același lucru cu un long call, chiar dacă ambele sunt "bullish". Restul vine după.
Marius retweeted
Michael Burry was right about the AI bubble:
• Palantir $PLTR: -25%
• Alphabet $GOOGL: -30%
• Nvidia $NVDA: -36%
• Micron $MU: -42%
• ServiceNow $NOW: -61%
• Nebius $NBIS: -63%
• Oracle $ORCL: -65%
• Sandisk $SNDK: -67%
• CoreWeave $CRWV: -74%
• IREN $IREN: -80%
All while the S&P 500 is only 6% off its high
Fiecare dintre noi își cară după el propriul ego, ca pe o valiză pe care o târâm de ani de zile și pretindem că nici nu o observăm. Unii o vedem, din când în când. Cei mai mulți, nu.
Și e amuzant, dacă stai să te gândești: ne deranjează enorm când îl vedem la alții: "uite ce plin de el e ăsta", dar când vine vorba de al nostru, deodată devenim orbi. Sau, mai degrabă, foarte inventivi.
Ego-ul și umilința merg mână-n mână, de fapt. Dar despre asta, altă dată. Că deocamdată încă ne mai carăm valiza.
1
9
347
SpaceX evolueaza momentan sub pretul de listare. Mai tineti minte tam-tam-ul facut inainte dar si dupa listare. La vremea respectiva atrageam atentia ca dupa listare probabil va creste, dupa care sunt sanse mari sa se duca in jos bine de tot. Aminteam de listarea Facebook.
In curand urmeaza listarea Antropic. Faceti-va bine calculele daca intentionati sa luati.
8
338
După ani întregi de antrenament intens în polemici și discuții în contradictoriu, cu prietenii, dar mai ales cu străini de pe internet, am atins nivelul la care pot discuta până în pânzele albe fără să obosesc. Performanță olimpică, practic 🥳
Din păcate, nu toate discuțiile sunt la fel de interesante. Unele mă epuizează complet, ba chiar mă plictisesc de moarte: polemicile cu oameni care, am impresia, nu înțeleg nimic din ce le spui. Genul ăla care știe să citească, dar parcă nu pricepe ce citește. Există un termen pentru asta, nu?
Mă bucur totuși că mai există destui cu care se poate purta o discuție în contradictoriu fără să se simtă imediat ofensați sau lezați. O specie rară, dar încă prezentă 😌
1
9
531
Am fost deunăzi la un comedy show al lui Sorin Pârcălab. La un moment dat, a făcut câteva miștouri la adresa lui guru Georgescu. Ei bine, un cuplu s-a ridicat și a părăsit sala 🙃 Probabil genul de indivizi despre care spunea Pârcălab că după spectacole îi intră pe Instagram și-l blagoslovesc cu un "sugi pula". Cam același tip de indivizi despre care am scris în mesajul anterior 😇
1
76
Stau uneori și mă întreb de ce mă urmăresc unii oameni. E adevărat, nu sunt mulți. Probabil jumătate sunt prieteni, un sfert sunt boți, iar restul sunt oameni care au dat follow din reflex.
Nu postez analize tehnice decât rar. Și bine fac. Când totuși postez, simt cum algoritmul mă ocolește cu un "nu, mulțumesc, avem și așa destul content".
Subiectele mele nu sunt de larg interes; chiar am fost atenționat. Sunt de interes atât de îngust încât și goagăl mă întreabă "ești sigur că ai scris bine? Poate voiai să spui 'opțiuni de vacanță'?”.
Am postat des despre derivate. Nu cunosc niciun trader român de opțiuni. De fapt, bănuiesc că sunt eu, un tip care a citit o dată ceva de pe X care postează doar despre delta și theta și care s-ar putea să fie al meu de pe alt device 😀
În toată social media n-am întâlnit pe nimeni interesat de așa ceva. Când postez despre call-uri și put-uri, oamenii dau like crezând că e despre telefon 🙃
Așa că da, mulțumesc celor 23 de oameni care mă urmăriți. Sunteți fie foarte răbdători, fie foarte pierduți. În ambele cazuri, apreciez 🙏
1
22
543
Săptămâna viitoare trecem la imobiliare și crypto: mecanismul randamentului imobiliar, efectul levierului și al lichidității, apoi custodia, tokenomics și riscurile specifice activelor digitale.
Link către articolul precedent:
teapawt.org/criptoblast/status/211…
8⃣ ETF-urile: diversificarea nu elimină riscul, doar îl împachetează diferit
ETF-ul este unul dintre cele mai utile instrumente financiare, dar și unul dintre cele mai simplificate excesiv. Mulți investitori îl tratează ca pe o clasă de active și presupun că, dacă dețin un ETF, sunt automat diversificați și protejați.
În realitate, ETF-ul nu este o clasă de active. Este o structură juridică și operațională prin care poți cumpăra un portofoliu de acțiuni, obligațiuni, instrumente monetare, contracte derivate sau alte expuneri.
Riscul nu dispare când activele sunt introduse într-un ETF. Un ETF de acțiuni păstrează riscul companiilor și al evaluării. Un ETF de obligațiuni păstrează riscul de dobândă și credit. Un produs tranzacționat la bursă pe BTC păstrează volatilitatea activului digital și poate adăuga riscuri de custodie, contraparte sau tracking.
Întrebarea relevantă nu este dacă un ETF este sigur, ci ce deține, cum reproduce expunerea, cât costă efectiv și cum se comportă în condiții de stres.
Un indice și un ETF nu sunt același lucru. Indicele este o metodologie de calcul. ETF-ul este fondul care încearcă să reproducă rezultatul indicelui.
Dacă un indice conține 500 de companii, ETF-ul poate cumpăra toate acțiunile, poate selecta numai un eșantion reprezentativ sau poate utiliza un swap prin care primește randamentul indicelui.
De aceea:
Randament ETF ≈ Randament indice − Costuri + Venituri auxiliare ± Abateri de replicare
Veniturile auxiliare pot proveni din împrumutarea titlurilor, iar abaterile pot apărea din taxe, rebalansări, costuri de tranzacționare, numerar neinvestit și metoda de replicare.
Două ETF-uri care urmăresc același indice nu sunt neapărat echivalente.
Valoarea portofoliului este exprimată prin NAV, valoarea activului net pe unitate:
NAV = (Valoarea activelor − Obligațiile fondului) / Numărul unităților
Presupunem că un ETF deține active de 1,005 miliarde €, are obligații de 5 milioane € și 10 milioane de unități. NAV-ul este:
NAV = (1.005.000.000 − 5.000.000) / 10.000.000 = 100 €
Unitatea poate fi tranzacționată la bursă la un preț ușor diferit. Dacă prețul este 100,20 €, ETF-ul cotează cu o primă de 0,20% față de NAV:
Premium = (100,20 − 100) / 100 = 0,20%
Dacă se tranzacționează la 99,70 €, discountul este de 0,30%.
Prețul ETF-ului se formează prin cerere și ofertă, dar mecanismul de creare și răscumpărare tinde să îl mențină aproape de valoarea activelor-suport.
Când ETF-ul cotează peste NAV, participanții autorizați pot cumpăra coșul de active, îl pot transfera fondului în schimbul unor unități noi și apoi pot vinde unitățile mai scumpe în piață. Oferta suplimentară împinge prețul spre NAV.
Când ETF-ul cotează sub NAV, procesul poate funcționa invers. Unitățile sunt cumpărate ieftin și răscumpărate pentru activele-suport.
Profitul potențial al arbitrajului poate fi exprimat astfel:
Profit arbitraj ≈ |Preț ETF − NAV| − Costurile tranzacției
Mecanismul funcționează numai dacă diferența depășește spread-ul, comisioanele, costurile de hedging și riscul execuției. În perioadele de stres, când activele-suport sunt ilichide sau greu de evaluat, ETF-ul se poate tranzacționa temporar la un discount sau premium semnificativ.
Metoda de replicare este una dintre primele caracteristici care trebuie verificată.
În replicarea fizică integrală, fondul cumpără toate componentele indicelui, aproximativ în ponderile stabilite de metodologie. Structura este transparentă și ușor de înțeles, dar poate deveni costisitoare dacă indicele conține mii de titluri, obligațiuni ilichide sau piețe greu accesibile.
În replicarea prin eșantionare, fondul cumpără numai o selecție de active care încearcă să reproducă factorii de risc ai indicelui.
Pentru un ETF de obligațiuni, selecția poate urmări aceeași durată, distribuție a ratingurilor, maturități, sectoare și sensibilitate la curba dobânzilor. Metoda reduce costurile, dar introduce riscul ca eșantionul să se comporte diferit de indice, mai ales când lichiditatea dispare sau corelațiile se modifică.
În replicarea sintetică, fondul poate deține un coș de colateral și poate primi randamentul indicelui printr-un contract swap.
Randament primit ≈ Randament indice − Costul swap-ului
Această metodă poate reproduce foarte eficient piețe greu accesibile, dar adaugă risc de contraparte. Colateralul și resetarea periodică a swap-ului reduc expunerea, fără să o elimine complet.
Un ETF sintetic nu este automat inferior unuia fizic. Trebuie analizate calitatea contrapărții, colateralul, costul swapului, frecvența resetării și rezultatul efectiv al replicării.
Nici ETF-ul fizic nu este complet lipsit de risc de contraparte. Fondul poate împrumuta o parte dintre titlurile sale pentru a obține venituri care compensează costurile. Operațiunea poate îmbunătăți trackingul, dar introduce riscuri operaționale și de contraparte.
Costul cel mai vizibil este TER-ul, rata cheltuielilor recurente ale fondului:
TER = Cheltuieli anuale / Activele medii ale fondului
Dacă un ETF are active medii de 500 milioane € și cheltuieli anuale de un milion €, TER-ul este:
TER = 1.000.000 / 500.000.000 = 0,20%
Pentru o investiție de 10.000 €, impactul anual orientativ este de 20 €.
Dar TER-ul nu reprezintă costul total. Investitorul mai poate suporta spreadul bid-ask, comisionul brokerului, conversia valutară, taxele suportate în interiorul fondului și impactul execuției.
Pentru a evalua eficiența replicării folosim tracking difference:
Tracking difference = Randament ETF − Randament indice
Dacă indicele produce 10%, iar ETF-ul 9,78%:
Tracking difference = 9,78% − 10% = −0,22%
ETF-ul a rămas în urma indicelui cu 22 de puncte de bază.
Tracking error măsoară altceva: variația acestor diferențe în timp.
Tracking error = Deviația standard a diferenței dintre randamentele ETF-ului și indicelui
Tracking difference răspunde la întrebarea „cu cât a rămas fondul în urmă?”, iar tracking error arată cât de instabilă a fost abaterea.
TER-ul este deja inclus în performanța ETF-ului. Dacă tracking difference este calculată din randamentele nete observate, adăugarea TER-ului încă o dată ar însemna numărarea dublă a aceleiași componente de cost.
De aceea, ETF-ul cu cel mai mic TER nu este obligatoriu cel mai eficient.
Presupunem că ETF A are un TER de 0,07%, iar ETF B unul de 0,15%. Indicele produce 10%. ETF A livrează 9,78%, iar ETF B 9,88%. ETF A are o tracking difference de −0,22%, iar ETF B de −0,12%. Deși are TER-ul mai mare, ETF B a reprodus mai bine indicele.
Diferența poate proveni din rebalansare, taxarea dividendelor, veniturile obținute prin împrumutarea titlurilor, managementul numerarului și costurile de tranzacționare.
Nici spreadul nu trebuie neglijat. Dacă un ETF are bid 99,90 € și ask 100,10 €, spreadul este 0,20 €, adică aproximativ 0,20% din preț.
Dacă investitorul cumpără la ask și ar vinde imediat la bid, pierde aproximativ 0,20%, înainte de comisioane. La o investiție de 10.000 €, impactul este de aproximativ 20 €.
În anumite situații, spreadul plătit într-o singură tranzacție poate depăși TER-ul pentru un an întreg. Acesta este motivul pentru care limit order-ul oferă, de regulă, mai mult control decât market order-ul.
Volumul afișat al ETF-ului nu reprezintă întreaga sa lichiditate. Există lichiditatea unităților tranzacționate la bursă și lichiditatea activelor-suport accesibilă prin mecanismul de creare și răscumpărare.
Un ETF cu volum zilnic modest, dar care deține acțiuni foarte lichide, poate absorbi ordine mai mari decât sugerează istoricul său. Invers, un ETF cu volum aparent bun, dar cu active-suport ilichide, poate dezvolta spreaduri și discounturi mari în perioadele tensionate.
Un alt punct frecvent confundat este diferența dintre ETF-urile cu acumulare și cele cu distribuire. Un ETF cu distribuire plătește dividendele sau cupoanele investitorului. Unul cu acumulare le reinvestește automat. Presupunem o investiție de 10.000 €, o apreciere a activelor de 5% și venituri de 3%. În absența taxelor și costurilor, varianta cu distribuire ajunge la 10.500 € în unități plus 300 € numerar. Varianta cu acumulare ajunge aproximativ la 10.800 € în interiorul fondului.
Rezultatul economic este similar. Diferența apare din momentul distribuirii, automatizarea reinvestirii și tratamentul fiscal aplicabil investitorului.
Un dividend mai mare nu înseamnă automat un randament total superior. Când fondul distribuie numerar, valoarea sa se ajustează pentru suma ieșită.
Moneda este o altă sursă majoră de confuzie. Faptul că un ETF este cumpărat în euro nu înseamnă că expunerea valutară este în euro. Dacă ETF-ul este listat în euro, dar deține acțiuni americane neacoperite valutar, rezultatul investitorului depinde și de EUR/USD:
1 + Randament în EUR = (1 + Randament activ în USD) × (1 + Randament valutar)
Dacă acțiunile cresc cu 10% în USD, iar dolarul se depreciază cu 8% față de euro:
Randament în EUR = (1,10 × 0,92) − 1 = 1,20%
Investitorul obține doar 1,2% în euro, deși activele au crescut cu 10% în dolari.
Dacă dolarul se apreciază cu 8%:
Randament în EUR = (1,10 × 1,08) − 1 = 18,8%
Trebuie separate moneda în care ETF-ul este tranzacționat, moneda de bază declarată a fondului și monedele activelor-suport. Doar ultima categorie determină în mod direct expunerea economică, în absența hedgingului.
Să analizăm un ETF global de acțiuni. Presupunem o investiție de 20.000 €, un randament al indicelui de 8%, un randament al ETF-ului de 7,75%, un spread de 0,10% și un comision de 10 €. Valoarea produsă de fond este:
20.000 × 1,0775 = 21.550 €
Costul spreadului este de aproximativ:
20.000 × 0,10% = 20 €
După spread și comision, valoarea aproximativă este 21.520 €, ceea ce corespunde unui randament personal de 7,60%. Indicele a crescut cu 8%, fondul a livrat 7,75%, iar investitorul a obținut aproximativ 7,60%. Randamentul indicelui, randamentul ETF-ului și randamentul personal sunt trei valori diferite.
Pentru un ETF de obligațiuni, mecanismul de risc este diferit. Presupunem un randament al portofoliului de 4%, o durată modificată de 6 și o creștere a randamentelor pieței cu un punct procentual.
Modificarea prețului poate fi aproximată astfel:
Variația prețului ≈ −Durata modificată × Modificarea randamentului
Variația prețului ≈ −6 × 1% = −6%
Venitul de 4% compensează numai o parte din scădere. După un efect net al cheltuielilor de 0,20%, rezultatul aproximativ ar fi:
4% − 6% − 0,20% = −2,20%
ETF-ul de obligațiuni nu este echivalentul unui depozit. NAV-ul său fluctuează, iar portofoliul este rulat pentru a menține expunerea. Dacă durata rămâne relativ constantă, investitorul rămâne expus riscului de dobândă.
Diversificarea poate fi și ea înșelătoare. Un ETF poate deține sute de companii și totuși să fie concentrat dacă primele zece poziții reprezintă o parte mare din portofoliu.
Într-un indice ponderat după capitalizare:
Ponderea companiei = Capitalizarea companiei / Capitalizarea totală a indicelui
Companiile care cresc în valoare primesc automat ponderi mai mari. Astfel, un ETF aparent foarte diversificat poate deveni dominat de câteva companii, un singur sector, aceeași monedă sau același factor economic.
Numărul deținerilor nu este suficient. Diversificarea trebuie analizată prin ponderi, sectoare, țări, monede, factori de risc și corelații.
Nici indicele nu este o reprezentare neutră a pieței. Este un set de reguli privind eligibilitatea, ponderarea, rebalansarea și tratamentul dividendelor.
Un indice ponderat după capitalizare alocă mai mult companiilor devenite mai mari. Un indice equal-weight vinde periodic din câștigători și cumpără din pozițiile rămase în urmă. Fiecare metodologie produce expuneri și compromisuri diferite.
Trebuie înțeleasă și diferența dintre ETF, ETC și ETN. Un ETF este, în general, un fond care deține active sau contracte. Un ETC poate oferi expunere la mărfuri printr-o structură de datorie garantată sau prin derivate. Un ETN reprezintă o obligație a emitentului de a plăti randamentul unui indice, ceea ce adaugă riscul de credit al emitentului.
Eticheta comercială și tickerul nu sunt suficiente. Structura juridică stabilește ce deții și ce se întâmplă dacă emitentul sau contrapartea intră în dificultate.
O atenție specială merită produsele leveraged și inverse. Ele urmăresc, de regulă, un multiplu al randamentului zilnic, nu al randamentului cumulat pe termen lung.
Dacă un indice crește de la 100 la 110, apoi scade cu 9,09%, revine la 100. Randamentul total este zero.
Un produs 2× crește în prima zi cu 20%, de la 100 la 120. În ziua următoare scade cu aproximativ 18,18%:
120 × (1 − 18,18%) ≈ 98,18
Produsul pierde aproximativ 1,82%, deși indicele revine la nivelul inițial. Resetarea zilnică și capitalizarea fac rezultatul dependent de traseul pieței.
Aceste instrumente nu sunt simple versiuni mai rapide ale ETF-urilor obișnuite, ci produse tactice cu o dinamică proprie.
Să presupunem acum că un investitor compară două ETF-uri globale. ETF A are TER de 0,07%, spread de 0,25% și tracking difference de −0,22%. ETF B are TER de 0,15%, spread de 0,05% și tracking difference de −0,12%.
Pentru o poziție de 20.000 €, cumpărată și vândută prin traversarea spreadului, costul aproximativ este de 100 € pentru ETF A și 20 € pentru ETF B.
ETF B are TER-ul afișat mai mare, dar un spread mai mic și o urmărire mai bună a indicelui. Asta nu înseamnă că ETF-urile mari sau mai scumpe sunt automat superioare. Înseamnă că TER-ul nu trebuie analizat izolat.
Pentru un trader frecvent, spreadul și lichiditatea pot domina costurile. Pentru un investitor pe termen lung, tracking difference persistentă, structura, riscul valutar și metodologia indicelui pot avea o importanță mai mare.
ETF-ul simplifică accesul la piață, nu analiza riscului.
Înainte de cumpărare trebuie să fie clar ce indice urmărește, cum este construit acel indice, ce deține efectiv fondul, cum îl reproduce, ce expunere valutară există, cât de concentrat este și care este costul real de intrare, deținere și ieșire.
Întrebarea corectă nu este „care ETF are cel mai mic TER?”, ci: „Ce risc economic cumpăr, cât de fidel este reprodus și cât mă costă să îl dețin?”
32
Nu e totul să tragi tare la sală dacă vrei să-ți dezvolți musculatura.
Mulți cred că secretul e să bagi cât mai multe serii, cât mai greu și cât mai des. Realitatea e că antrenamentul doar stimulează mușchiul. Creșterea propriu-zisă se întâmplă în timpul recuperării.
Fără o recuperare adecvată nu există dezvoltare musculară. Și să nu uităm de alimentație. Fără ea, efortul de la sală rămâne pe jumătate.
M-am antrenat alături de oameni care făceau 5-6 exerciții a câte 5-6 serii pe o grupă, constant, fără să acorde timp de refacere. Au ajuns să aibă forță și rezistență bună, dar n-au crescut în masă musculară. Au rămas "mici". Mușchiul nu avea când să se refacă și să crească.
E un lucru mare să știi să te antrenezi, să te alimentezi și să te refaci. Echilibrul ăsta face diferența, nu doar cât de tare tragi.
4
292
De data asta n-am mai văzut postări despre bucuria scăderii mediei. Să se fi cizelat între timp gagiii?
6
200
BTC is king
BTC a atins ATH-ul în jur de $126.080 pe 6 octombrie 2025. De atunci, până pe 14 noiembrie 2026 (BTC ~$65.800), evoluția absolută aproximativă este:
▪️BTC: ≈ -47,8%
▪️ETH: ≈ -60,7% (de la ~$4.680)
▪️SOL: ≈ -68,5% (de la ~$232)
Performanță relativă față de BTC (diferența de randament):
▪️ETH: ≈ -12,9% (a subperformat BTC)
▪️SOL: ≈ -20,7% (a subperformat și mai mult)
Graficul arată cum ETH și SOL au pierdut teren față de BTC după ATH (linia zero = performanța BTC).
Datele intermediare sunt aproximative (bazate pe closes lunare din surse publice precum CoinGecko, CoinMarketCap etc.), dar trendul este clar: alts au subperformat semnificativ în această perioadă.
Tot auzim „stay humble” sau „be humble”. Și sunt perfect de acord.
Problema apare când cei care repetă sintagma nu sunt tocmai ei cei mai umili. Cât de „humble” ești când, de fiecare dată când ai ocazia, te fălești cu anii și cu „vasta experiență”? Când enumeri miile de ore de studiu ca justificare principală pentru faptul că monetizezi contentul, tot humble se cheamă?
Anii petrecuți în piețele de capital nu îți măresc automat expertiza. Dacă în tot acest timp nu ți-ai dezvoltat skill-urile, anii ăia sunt doar calendar, nu competență.
La fel și cu „no trade is also a trade”. Foarte des e doar o justificare elegantă a faptului că ai fost prea leneș să-ți dezvolți abilitățile necesare ca să poți tranzacționa și o piață care se mișcă lateral. Apanajul traderului leneș, nu al celui disciplinat.
Așa ajung sintagmele astea să devină lozinci goale în gura unora care, în realitate, se laudă non-stop cu vechimea și cu „orele puse”.
P.S. be humble! 😁
2
10
288
Alt nene dispus să-și adâncească pierderea dacă mai scade cursul. Contează mai mult să-și scadă media decât să-și reducă pierderea. Așa a învățat la școala de influenceri crypto. Cine naiba îi învață pe ăștia să investească/tranzacționeze?
teapawt.org/criptoblast/status/206…
A mai intrat un ordin pe solana:So11111111111111111111111111111111111111112 , sper să nu mai fie nevoie să fac prea multe intrări la preț mai mic ca îmi ajunge dip la dip la dip, as mai si vinde ceva 🫢
1
6
289
1/3 Cei care m-ati mai urmarit stiti care e parerea mea vizavi de un viitor bull market pe BTC. Am spus-o de mai multe ori, atata vreme cat large specs evolueaza in zona lor de disconfort, aka net long, BTC nu va fi in bull market. Asta nu inseamna ca nu putem asista la bull run-uri de durata scurta sau medie (cateva saptamani). Momentan, dupa cum se poate vedea si in imaginea atasata, datele cantitative arata ca large specs sunt net long de multa vreme, departe de zona lor de confort, net short.
1
10
297
2/3 Si din punct de vedere tehnic, BTC s-a dus sub un suport minor din zona 72k - 73k.
Nu ma declar nici bearish dar nici bullish. Urmaresc intervale pe perioada medie iar mid-term sunt orientat neutru. Personal, nu prea acord importanta evolutiei pretului, fiindca strategia mea se bazeaza in primul rand pe volatilitate, pretul fiind pentru mine secundar. In functie de volatilitate imi stabilesc strategia, fie long sau short, dupa care incerc sa anticipez o evolutie. Fac analiza tehnica insa la un nivel rudimentar.
1
2
109
3/3 Uitandu-ma la volatilitate, constat ca suntem intr-o zona de asemenea neutra. Nu pot anticipa un moment bun de adoptat o strategie long sau short pe options. IV Rank nu sustine o abordare short iar IV Percentile nu sustine nicio abordare, fie ea long sau short. Singurul lucru care ar favoriza o strategie short e range-ul larg in care evolueaza BTC de cel putin o jumatate de an.
3
71













